Pe masura ce sportivii petrec mai multe sezoane participand in diferite ramuri ale motorsportului, se inmultesc amintirile si momentele numai bune de povestit. Cu fiecare raliu parcurs, pilotii sau copilotii acumuleaza experiente noi, fie ca vorbim despre rezultate excelente sau dezamagitoare, rasturnari de clasament, situatii la limita si, din pacate, iesiri in decor. Seria de materiale ”Best of” strange la un loc povestile pilotilor despre cele mai bune sau mai neplacute momente din cariera lor.
Incheiem seria dedicata subiectului “Cea mai importanta reusita” cu sase piloti care ne-au povestit despre experienta lor: Bogdan Marisca, Raul Badiu, Daniel Ungur, Titi Aur, Alex Filip si Adrian Teslovan.
Seria dedicata crash-urilor se gaseste in sectiunea “Specials” de pe RallyMax. Partea intai si partea a doua a seriei sunt pe in articolele de mai jos.
Vom continua in zilele viitoare inca un subiect interesant legat de experientele pilotilor din Romania. Stay tuned!
Care a fost cea mai importanta reusita sau victorie a ta?
Bogdan Marisca: Prima victorie la ”general” o tin minte foarte bine, la Raliul Harghita din 2001! Dar cel mai mult au insemnat, culmea nu vreo victorie, ci doua locuri 2 obtinute: prima data la Raliul Harghitei 2005 si a doua oara la Raliul Sibiului in 2017! Si asta pentru ca sunt raliurile de la finalul celor doua sezoane in care am obtinut titlul de ”campion absolut” (2005&2017).
Prima victorie a echipajului Marisca/Itu la Raliul Harghitei 2001 (credit foto: RallyPhoto.ro):
Imagini de la cele doua raliuri care au adus titlurile lui Bogdan Marisca: Raliul Harghitei 2005 (credit foto RallyPhoto.ro) si Raliul Sibiului 2017:
Raul Badiu: Avand in vedere ca nu provin dintr-o familie si un mediu care sa imi confere suportul financiar pentru a face performanta, cele mai mari sanse de a merge mai departe sunt date de rezultate. Consider ca sunt la fel de FOARTE importante:
- Debutul la slalom paralel cu victorie si titlu la 1600cmc, ca mai apoi la final de 2010 sa concurez in Rally Show-ul de la Sibiu pe o Dacia Logan. Am fost rapid in mansele de calificare, iar in semifinale si finala am concurat cu o masina avariata (dupa ce a fost rasturnata – cu roti strambe, parbriz spart, etc), reusind sa-l inving pe Gergo Szabo in semifinala si fiind la 0,3 secunde in finala de Vali Porcisteanu.
- Acestea mi-au oferit ocazia ca in 2012 sa debutez in Campionatul National de Raliuri, in Cupa Dacia, unde am fost foarte aproape sa castig titlul la Cupa Dacia si Clasa 9, castigand cele mai multe probe speciale in acel an, dar am si avut cateva incidente si ghinioane cauzate in principal de lipsa de experienta (aveam 19 ani). Am reusit totusi in 2012 sa devin campion national la debutanti si debutanti Cupa Dacia
- In 2013 am castigat Cupa Dacia si Clasa 9 cu un parcurs foarte bun
- In 2014 am avut un program part-time cu Clio R3, care s-a aratat a fi foarte promitator, ratand 3 din 4 victorii la raliurile participate din pricina problemelor tehnice
- Apoi a venit revansa in 2015, cand tot cu un program part-time cu 6 din 8 etape, am reusit sa castig titlul la 2 roti motrice cu 5 victorii, titlul la juniori si clasa si sa prind si primul podium la general din cariera (spun asta pentru ca la Cluj consider ca l-am castigat pe probe, dar l-am pierdut apoi in urma unei decizii a conducerii cursei care a imbunatatit un timp al unui concurent)
- Din pacate, tot progresul firesc s-a incheiat si am fost nevoit sa o iau de la inceput in 2016, fara buget, dar cu dorinta de participare am venit in campionat cu Dacia Logan si am reusit sa castig titlul la 2 roti motrice, clasa 9 si Cupa Dacia. A fost un lucru absolut extraordinar si incredibil, dar nu prea m-a ajutat.
- In 2017 am facut doar o etapa cu un Mitsubishi Evo X, unde cred ca as fi avut sanse la podiumul general si victoria la clasa fara sa intampin probleme tehnice
- In 2018 a fost a doua revenire, cand cu Suzuki Swift am castigat Cupa Suzuki, clasa 9 si titlul la 2 roti motrice si a venit sansa asteptata dintotdeauna, de a participa in afara Romaniei. Si nu oriunde, ci in cea mai importanta competitie din lume, in WRC
Nu mai credeam ca este posibil sa revin nici macar la nivelul din 2015 ca bugete si performanta dupa mai multi ani de incercari si rezultate remarcabile, dar doar aplaudate si atat…..dar la finalul lui 2018 am primit sansa de a debuta in WRC iar din momentul acela sa ridic cariera si tot ce stiam despre raliuri la cu totul un alt nivel. Multumesc OAMENILOR care au avut incredere si mi-au fost alaturi, iar pentru participarea in WRC meritul este in totalitate al familiei Caragui, prin Ion Mos, care m-au sustinut si au avut incredere in mine mai multa decat aveam eu. Proiectul este ambitios si promitator, astfel incat ni s-au alaturat mai multi parteneri carora le multumesc din nou si pe aceasta cale pentru ca imi sunt alaturi la participarea in Campionatul Mondial de Raliuri.
Titi Aur: Am fost sponsorizat de ARDAF, incepand cu 1995 (ceea ce a insemnat o mare rampa de lansare pentru mine pe langa cei 3 ani de uzina la Dacia) la initiativa presedintelui Ardaf, Mircea Nicolici care a facut acest lucru din convingere, nu usor, dar si-a dorit sa faca un echipaj care sa conteze in etapele din campionatul european. El era un mare nationalist. In 1996, la Raliul Romaniei, am abandonat (iesire in decor) si am dezamagit, in 1997 in martie, Mircea Nicolici a murit, din om perfect sanatos, fost sportiv, in cateva zile a fost doborat de o boala, suspecta din punctul meu de vedere. Tot in 1997, in iunie, am castigat Raliul Romaniei – Baia Mare si am devenit primul echipaj roman care a castigat o etapa de campionat european implinind astfel visul lui, mare OM. Aceasta victorie a fost cu o mare incarcatura emotionala pentru mine.
Danny Ungur: Ar fi doua momente pe care mi le amintesc acum: Raliul Hunedoara din 2007, cand m-am impus in clasamentul general, alaturi de Petru Jucan, concurand pe un Subaru Impreza N11. Al doilea moment ar fi titlul din 2005, cand m-am impus in cadrul grupei N pe acelasi Subaru Impreza N11.
Alex Filip: Raliurile mi-au adus foarte multe satisfactii, nu neaparat locul in clasament sau o victorie anume, ci mai degraba m-am bucurat cand m-am autodepasit si am realizat ca am ”crescut”. Dar ca sa punctez o cursa, imi aduc aminte cu mare placere de Rallye International du Valais 2015, atunci cand in qualifing stage am sarit afara peste masina unui oficial, iar la finalul cursei am venit primii in ERC3 si pe locul 10 in clasamentul general ERC. De altfel, singura cursa din cariera la care am primit bani pentru locul obtinut.
Adrian Teslovan: Cred ca la Raliul Moldovei ne-a oferit cele mai intense senzatii, aici am reusit un loc 4 in clasamentul general si tot aici am trait si cele mai groaznice senzatii – rasturnare dupa sosire, incediu dupa stop, am trait la maxim. Intr-un an nu mi-am legat centura cum trebuie si s-a desfacut pe proba. Nu cred ca este vreo reusita extraordinara, pentru noi important a fost sa mergem cat de mai bine la fiecare etrapa sa incercam sa invatam cat putem. Cred ca victoria de la Harghita 2019 dupa ce inainte cu o etapa masina a fost distrusa de incediul de la Raliul Moldovei. A fost un moment extrem de dificil peste care am trecut cu bine! A venit Raliul Iasului si ne-am rezolvat din nou 🙂 cu evenimentul de la shakedown , eveniment care a avut repercursiuni si la ultima etapa.
