Pe masura ce sportivii petrec mai multe sezoane participand in diferite ramuri ale motorsportului, se inmultesc amintirile si momentele numai bune de povestit. Cu fiecare raliu parcurs, pilotii sau copilotii acumuleaza experiente noi, fie ca vorbim despre rezultate excelente sau dezamagitoare, rasturnari de clasament, situatii la limita si, din pacate, iesiri in decor. Seria de materiale “Best of” strange la un loc povestile pilotilor despre cele mai bune sau mai neplacute momente din cariera lor.
In partea secunda a materialelor “Best of” dedicate iesirilor in decor, Dan Girtofan, Sebastian Barbu, Edwin Keleti, Adrian Raspopa si Mihnea Muresan ne povestesc experienta celui mai serios “crash” din cariera lor.
Partea intai a seriei – Best of – iesiri in decor ale pilotilor – Partea intai
Partea a treia a seriei – Best of – iesiri in decor ale pilotilor – Partea a treia
Vom continua in zilele viitoare cu alte subiecte despre care principalii piloti din Romania ne-au povestit experientele lor. Stay tuned!
Care a fost cea mai serioasa iesire in decor pe care ai avut-o de-a lungul carierei de pilot?
Dan Girtofan: Dupa cum bine stiti, in acest sport iesirile in decor sunt ceva cat de cat normal in conditiile in care vrei sa mergi la limita. De-a lungul carierei am avut nenumarate iesiri in decor, unele mai usoare, altele violente. Cele mai grave au fost doua: una la Deva in 2005 cu Subaru si a doua, pe care deja o stiti, la Raliul Harghitei in 2018.
Sebastian Barbu: Cea mai dura iesire in decor a fost cea de la Iasi din 2014, alaturi de Sergiu Itu. Pe proba “Cioca Boca”, am ratat franarea pe un viraj de dreapta si era clar ca o sa lovesc masina, iar decizia luata pe moment a fost sa trag frana de mana si sa lovesc masina in spate. Daca loveam frontal, era dauna totala, daca loveam lateral, era dauna totala… asa dauna a fost destul de mare, insa am reusit sa continuam si chiar sa terminam raliul. Si acum imi aduc aminte foarte bine cum Sergiu zicea la inceput “NU NU NU…”, iar dupa ce am lovit si ne-am oprit pe loc a spus “HAI! DA-I MAI DEPARTE, NU ARE NIMIC”, iar eu in oglinzi vedeam cum flutura pompa de diferential activ a EVO-ului X si bara spate se lua in brate cu eleronul.
Edwin Keleti: Din fericire, nu am avut iesiri in decor grave de-a lungul carierei. Imi revin in memorie doua: cea din 2011, cand am luat startul la coasta la Campulung cu primul Mitsu Evo X, care era nou-nout, tocmai pentru a acumula experienta cu o masina integrala. Din pacate am confundat doua viraje – erau 3 viraje de dreapta destul de asemanatoare, si am sarit afara rupand parapetul de piatra. Peisajul era de speriat in sensul ca urma o panta luuunga si puternic descendenta – fara sa fie prapastie, si ar fi fost extrem de periculos sa ajung pana jos. Ca norocul, la vreo 10 metri de traseu era un palc de aluni bine dezvoltati care m-au oprit. Asta e parte buna cu alunii. Partea proasta este ca avand ramurile foarte elastice nu mi-au permis sa deschid usile din interior cand eram pe pavilion si, avand in vedere ca a inceput sa iasa un pic de fum de sub capota, m-am panicat. A fost foarte urat ca senzatie, apoi cineva dintre spectatori a calcat cu piciorul pe ramurile care imi blocau deschiderea usilor si am reusit sa ies. Al doilea accident care imi vine in minte este cel avut in etapa de Campionat European din Insulele Azore unde, pe o ceata extrem de densa, am lovit un taluz foarte inalt cu partea stanga, iar copilotul meu Boti Csomortani a suferit o dubla fractura de coaste. O amintire neplacuta…
Adrian Raspopa: In 2007, dupa raliul de la Resita, unde am avut un parcurs excelent si am incheiat pe locul secund in clasamentul general la bordul unui Renault Clio S1600, a urmat etapa de la Hunedoara. Veneam dupa un rezultat de vis, intr-un raliu in care ma luptasem pentru victorie, si voiam sa ma agat din nou de podiumul general. Pe proba Cincis am avut un accident foarte grav: pe o sectiune de viteza de dupa zona hotelului aveam aproximativ 45 de secunde de cand mergeam plafonat in treapta a sasea de viteza. Un viraj care a inchis mai repede decat ne asteptam, probabil scris gresit in dictare, ne-a facut sa iesim intr-un parapet de beton. Am fost nevoit sa stau in spital, cu apofiza cervicala 2 fisurata cu deplasare, apoi in ghips aproximativ 3 luni de zile. La revenire, in 2008, am reusit un nou titlu in clasamentul 2RotiMotrice cu Suzuki Swift si Suzuki Ignis S1600.
Mihnea Muresan: Mereu cand mi se pune aceasta intrebare imi reamintesc cu neplacere acele momente, in primul rand datorita accidentarii suferite de navigatorul meu de atunci, Bogdan Iancu. S-a intamplat la Transilvania Rally 2018 pe proba “Valea Fericirii”. La ultimul pod de pe portiunea ingusta, datorita mai multor factori, nu am reusit sa reduc destul viteza pentru virajul de stanga, masina subvirand si trecand prin bariera podului. Ne-am oprit cativa metri mai jos, pe o parte, in parau, sprijiniti de un bolovan. Cel mai important este ca Bogdan s-a recuperat complet, iar dupa parerea mea din fiecare esec inveti mai mult decat dintr-o victorie. Daca nu lasi aceste momente sa te coplesesca si te gandesti mereu ce poti face mai bine si cum sa previi astfel de situatii in viitor, acesta este cel mai rapid mod de a progresa. Ca dovada, in acel an, dupa un inceput de sezon foarte prost, am reusit sa revenim si sa castigam Cupa Dacia prin 5 victorii consecutive.