Seria ”Povesti din culise” continua cu un alt personaj principal din lumea motorsportului, in special al raliului si etapelor de slalom paralel. Cunoscut sub numele de “Mache”, sibianul Viorel Adamache este arbitrul care de zeci de ani este prezent la principalele etape din Campionatul National de Raliuri, indiferent de conditiile meteo, fiind unul dintre cei care asigura buna gestionare a timpilor la curse.
RallyMax: Salut! Esti unul dintre cei mai longevivi arbtiri din motorsportul romanesc. Pentru inceput, te rugam sa ne dai cateva detalii despre tine – de unde provine pasiunea pentru motorsport, cand a inceput si cum a evoluat cariera in arbitraj. Ce rol indeplinesti in prezent?
Viorel Adamache: Acum ca avem timp, hai sa povestim si sa depanam amintiri pe timp de criza. Inceputurile mele in automotorsport sunt de mult; de vreo 35-40 ani. Ca orice polisportiv caruia-i placea adrenalina, faceam multe pe atunci – ski, patinaj viteza, ciclism, fotbal. Prin ’82 am facut cursurile de arbitri la ACR. Dar am activat putin ca arbitru; am mers si copilot la incepatori la cateva etape, dar atat.
Adevaratele provocari in arbitraj au venit dupa revolutie prin 95-96 atunci cand am incins motoarele la autocross. Cativa inimosi carora le multumesc pentru inceputuri, dar nu le dau nume sa nu se supere ca i-am omis si apoi de suparare sa dea peste mine cu masina, ca eu tot cu “toacla” umblu.
Am inceput in Sibiu pe stadionul Vointa unde la competitii – etape erau peste 20-30 de masini normal modificate. Incet, incet, s-a dus vestea si au aparut alte cluburi prin tara si trasee la Sinaia, Campina, Bucuresti, Tg. Mures, Mioveni. Etapele se faceau cu reciprocitate – repriza a treia de la organizatori, noi arbitrii normal benevol, dar placerea, distractia era mare, adrenalina la fel.
RallyMax: Care sunt principalele sarcini pe care le indeplinesti in timpul unui raliu?
Viorel Adamache: Corectitudine, responsabilitate, atitudine, respect pentru munca pe care o depun pentru ca o mica greseala ne poate costa mult, de aceea sarcina noastra este de a duce la bun sfarsit competitia. Respectul pentru concurenti, pentru organizatori, respectul reciproc.
RallyMax: Cum decurge o cursa pentru tine, de la plecarea de acasa pana la incheierea tuturor formalitatilor?
Viorel Adamache: Noi sibienii sa stii ca suntem uniti. Ne intalnim la sedinte si nu numai, pregatim pana la ultimul amanunt etapele, de la cine cu cine face postul, cum se pleaca, cum ne intoarcem, pregatim materialele, discutam multe pentru ca fiecare post are particularitatile sale si asa ne impartim sarcinile ca sa putem duce la bun sfarsit totul. Pentru mine, ah, sa nu omit ce mult conteaza: hai noroc mai tataaa – sa traiti bine – cum merge – cum este – bafta sa fie.
RallyMax: Care au fost cele mai mari dificultati si provocari pe care le-ai intalnit pana acum?
Viorel Adamache: Provocari sunt tot timpul de orice fel; si atunci incercam sa le trecem cu bine. Mai sunt si rateuri care duc la greseli – suspendat 3 etape am fost, asa ca… dar de multe ori am trecut cu bine multe probleme.
RallyMax: Cum consideri ca se poate imbunatati arbitrajul din motorsportul romanesc? Ce avem nevoie pentru a oferi mai rapid timpii, rezultatele si clasamentele fara erori?
Viorel Adamache: Pentru moment pot spune ca arbitrajul este ok – adus cu ajutorul colegilor de la crono la un nivel superior, iar transmiterea timpilor este super. Oh, sa nu uitam ca avem adesea probleme cu transmisiile radio; dar nu din vina cuiva anume, ci din cauze naturale, conditii meteo, relief, antenelor, etc. Dar noi suntem pionii fara de care nu se poate asigura buna desfasurare a competitiei, de aceea doresc ca unii organizatori sa fie mai atenti cu noi (cazare, masa, conditii), deoarece noi stam in ploaie, vant, canicula, frig si trebuie sa fim un pic respectati. 70-80% sunt super ok cu noi!!! Nu dam nume, ca ei se stiu si le multumim.
RallyMax: Suntem siguri ca ai avut parte de diferite intamplari de-a lungul anilor. Care ti-au ramas in memorie si de ce?
Viorel Adamache: Ohooo!!! Am avut noroc ca nu au dat peste mine la Slalom Paralel cand au gresit traseul, de parca le-am facut eu ceva. Iar apoi, un alt moment – ati mai vazut voi asa ceva sa iei startul in marsalier…si sa ma calce pe papuci!?
RallyMax: Petrecand atatia ani in motorsport, suntem siguri ca ai vazut multi piloti in actiune. Cine te-a impresionat de-a lungul sezoanelor?
Viorel Adamache: Acum e acum. In atatia ani am avut ocazia sa vad foarte foarte multi concurenti, asa ca nu o sa dau nume. Pentru mine, toti au fost si sunt niste campioni, de la nr.1 la ultimul debutant. Cinste lor si felicitari. Dar cred ca cea mai mare satisfactie am avut-o la ERC, cand am dat startul unor concurenti care acum merg in WRC, ehe, satisfactie mare!
RallyMax: Esti intotdeauna prezent la etapele de Slalom Paralel din Sibiu. Cum privesti tinerele talente care ”cresc” sub ochii tai de-a lungul anilor, in slalom sau raliuri, ca mai apoi sa ajunga tineri campioni? Simti ca ai avut o contributie la formarea lor?
Viorel Adamache: Slalomul Paralel intr-adevar este o rampa de lansare in performanta motorsportului nostru. Multi, foarte multi care au trecut pe aici la Sibiu, sunt acum principalii competitori in diferite ramuri. Datorita traseului de macadam, toti cei care participa o fac intr-un cadru legal, unde pot sa isi etaleze calitatile, abilitatile, curajul, adrenalina, incepand de la 12 ani, pana la batraneii nostri. Simone, Raul, Florinel, Paul, Rares, Danut, Mihai, Sebi, Octy, Cristi, David, Natalia si altii, care nu uita ca startul a fost dat de omul cu palarie, inconfundabilul si unicul Mache.
RallyMax: Multumim pentru raspunsuri! Mult succes in sezonul 2020!
Viorel Adamache: Si acum, in incheiere, vreau sa le multumesc tuturor, chiar tuturor din motorsport pentru anii petrecuti impreuna, cu bune, cu rele, de la colegii arbitri la sportivi, organizatori, conducatori, staff si totodata le doresc tot binele din lume, sanatate si multe multe succeseeee pentru binele motorsportului nostru. Si acum sa reinceapa distractia, ca tare ne este dor de competitii.
Autocross Sinaia – 1996/1997 
Autocross Sinaia – 1996/1997