O poveste despre istorie cu Dacian Banca

Cum pauza competitionala este una lunga, am decis sa ne concentram atentia catre materiale speciale, prin care sa scoatem la iveala alte povesti din lumea motorsportului din Romania. Incepem o noua serie alaturi de Dacian Banca, unul dintre cei mai experimentati sportivi autohtoni, care a concurat atat in postura de pilot, cat si cea de copilot. Dacian ne-a povestit multe detalii despre cariera sa competitionala, despre perioada de inceput a raliurilor din Romania, despre progresul sportului si a masinilor de concurs de-a lungul deceniilor, iar noi am incercat sa condensam informatiile intr-un interviu care sa acopere mai multe domenii. Am decis deja ca interviul are nevoie de o continuare, care se va materializa, cel mai probabil, cu un video-interviu cu Dacian Banca.  

RallyMax: Salutare Dacian! Esti unul dintre cei mai vechi oameni de raliuri din Romania, fiind unul dintre cei care ne-ar putea povesti saptamani intregi fara oprire despre istoria interna a acestei discipline sportive. Pana sa ajungem insa la subiecte mai aprinse, poveste-ne putin cum a inceput si cum s-a desfasurat indelungata ta cariera.

Dacian Banca: In 1969 am vazut prima etapa de Coasta, pe cand eram elev la liceul Cosbuc in Cluj, iar startul era in dreptul scolii. A fost prima cursa pe care am vazut-o vreodata, primul contact cu sportul, sa vad un concurs cap-coada. Apoi, prima cursa la care am participat a fost in 1974, la Raliul Castanelor, cand am luat startul cu fratele lui Lenti (n.r. Laurentiu) Moldovan pe un Fiat 850 si am terminat pe locul 3 la clasa. In 1975 am cumparat o Dacia 1100 personala, iar a doua zi am plecat la Timisoara la un raliu studentesc. Pe atunci, era complicat: dupa doi ani de la obtinerea permisului de conducere puteai sa iei startul in concursuri de incepatori, unde in functie de rezultate primeai licenta de debutant in Campionatul de Viteza in Coasta sau navigator in raliuri cu un pilot experimentat. Asa mi-am petrecut anii ’75 si ’76, iar in ’77 am luat licenta de pilot si m-am dat cu Lucia, sora lui Mihai Avram, reusind locul 9 la general si primul la grupa 1 la Raliul Zapezii de la Brasov, iar la final de sezon am terminat pe 2 la clasa si pe 5 la general.

In 1978 m-au chemat la uzina, iar din acel an pana in 1991 am concurat pentru Dacia Pitesti. Pana in 1981 am fost pilot, apoi din motive mai mult sau mai putin intemeiate am devenit navigator. In ’82 am concurat cu Puiu Ciuca la 2 raliuri, castigand Raliul Deltei. Din vara 1982, incepand cu Raliul Dunarii, am facut echipaj cu Gheorghe “Dodo” Urdea, cand am luat locul 3 in campionat, ca anul urmator sa iesim campioni. In acel an, in ’82, am participat cu Dodo cu prima Dacie Sport din campionat si am obtinut prima victorie a masinii la Raliul Castanelor (apoi in ’83 am iesit campioni cu Dacia Sport). Incepand cu 1982 pana in 1989 am concurat in strainatate cu Nicu Grigoras (de trei ori la Rally Acropolis, de trei ori in Turul Europei si la trei editii Sachs Winter Rally), apoi din ’85 cu Loti (n.r. Ludovic Balint) in campionat, an in care am mai facut o cursa ca pilot, la Brasov. 

Practic, m-am dat din octombrie 1974 pana in iulie-august 2003, ultima cursa fiind cu Florin Voda Nuta la Sibiu, cu un Renault Megane.

RallyMax: Daca ar fi sa compare raliurile din prezent cu cele din perioada in care ai concurat, care ar fi principalele diferente din punctul tau de vedere? Cum vezi nivelul competitional si concurenta din Romania din prezent versus cea din trecut?

Dacian Banca: Diferentele sunt de la cer la pamant! In campionat, in anii ’77-’82, o Dacie de grupa 2 avea in jur de 80-90 de cai putere – masinile Uzinei, a lui Mircea Ilioaia, Mircea Popescu si cele de la IPA Sibiu – cu 2 carburatoare, cu amortizoare speciale, cutie in 5 trepte. In afara grupei 2 mai existau masinile de serie, cele de grupa 1. Intrucat erau doua clase de concurs si erau intre 70 si 100 de masini la start, la fiecare clasa erau foarte multi concurenti pe masini aproximativ egale. Se mergea cu cauciucuri romanesti, cu placute de frana normale, poate cu pile mai gaseai placute frantuzesti cu care faceai 600-700 de kilometri, dar te costau foarte mult. 

La uzina a mai contat faptul ca mergeam 7-8 raliuri in afara tarii, unde faceam multi kilometri de proba speciala. La Acropolis, in Grecia, in 3 zile erau 3000 de kilometri de raliu. Cu probe si etape foarte lungi, era dificil sa ne incadram cu Dacia in timpii limita, in conditiile in care mediile orare erau de 60-65 km/h. 

Dupa ce am ajuns pilot la Uzina Dacia nu am mai avut probleme financiare privind participarile in competitii. Pana  atunci, in perioada in care am concurat cu Luci (n.r. Lucia Avram), aveam o Dacie 1300 “frantuzeasca” din 1972 care avea 96.000 de kilometri la bord. In acel sezon am cheltuit 27.000 de lei, salariul unui om care isi intretinea cu banii acestia familia timp de un an de zile.

RallyMax: Cum a fost momentul in care fiul tau, Marc Banca, a inceput sa-ti calce pe urme? Ce sentimente te-au cuprins in 2016, atunci cand acesta avea sa devina campion national absolut?

Dacian Banca: A debutat la Raliul Brasovului in 2010 alaturi de Horatiu Savu, unde au terminat pe 7 la general. In 2011 a concurat cu Bogdan Casian, in 2012 cu Sebi Barbu cu Clio, 2013 cu Andrei Chirtes pe Suzuki Swift, ca mai apoi din 2014 sa treaca alaturi de Bogdan Marisca, Mihai Manole in 2015 si Simone in 2016. Nu am avut niciun fel de teama sa-l stiu in masina de curse. Marc a profitat de niste porti pe care le avea deschise pentru a concura de tanar. In 2006, 2007 si 2008 s-a dat forlighter alaturi de Gugu Graef, Grigorescu, Radu Vasile. Toate aceste participari au insemnat experienta pe care a folosit-o in cariera lui de navigator, totul culminand cu titlul national absolut din 2016. La sfarsitul lui 2015 a participat alaturi de Simone in Campionatul RaceDay Ronde pe care l-au castigat, kilometrii facuti in competitii internationale fiind importanti pentru experienta si omogenizarea echipajului. Victoriile copiilor sunt bucuriile parintilor.

RallyMax: Ai fost, esti si vei fi cu siguranta unul dintre cei care ar putea organiza oricand o etapa de raliu, avand toate cunostintele necesare. In opinia noastra, nivelul organizatoric a crescut foarte mult in ultimul sezon. Totusi, care sunt capitolele pe care ar trebui sa se axeze organizatorii pentru a ridica si mai mult acest standard stabilit in prezent?

Dacian Banca: La orice competitie 2 lucruri sunt importante: publicul si desfasurarea competitiei in conditii de siguranta. Din public, poti sa te vinzi daca il ai aproape. Dar din lipsa de siguranta sau securitate intr-o proba speciala, poti pierde foarte multe. Nu este acceptabil ca intr-o competitie conditiile de securitate sa nu fie la maxim. Nu se poate accepta ca la o cursa sa fie ambulante fara medic de urgenta sau fara dotarile necesare. Nu poti sa-ti bati joc de viata sportivului. Sunt de parere ca jandarmii sunt propice pentru raliuri, deoarece au unele avantaje: comunica prin statie pe o frecventa a lor, unica, cu “seful” fiecarei probe speciale, si astfel pot transmite informatii importante rapid. In plus, jandarmul poate sa impuna ordinea pe proba speciala in cazul persoanelor recalcitrante sau a unor evenimente.

RallyMax: Discutand despre calendarul Campionatului National de Raliuri, cum vezi calendarul? Cate etape ar trebui sa fie incluse intr-un sezon? 

Dacian Banca: Atat timp cat in statut scrie ca Adunarea Generala stabileste numarul de etape dintr-un campionat, nu se pot stabili arbitrar mai multe etape. Din punct de vedere sportiv, cred ca 6-7 raliuri sunt suficiente.

RallyMax: Incercam sa incheiem acest material cu o problema care persista tot mai mult in jurul caravanei CNR, scaderea tot mai accentuata a fanilor de pe marginea probelor speciale, cu exceptia superspecialelor care se desfasoara in marile centre urbane. Ce trebuie facut pentru a readuce fanii pe probe, stiind ca un numar semnificativ ar putea creste si interesul partenerilor pentru aceasta ramura sportiva.

Dacian Banca: Pe vremuri, orasele mari aveau o echipa de divizia A la fotbal, iar 20.000 de oameni se strangeau la un meci pe stadion. In afara de fotbal, teatru si filarmonica, oamenii nu aveau ce face si exista interes pentru curse. Acum, cu atatea activitati si tentatii, e greu sa atragi numere mari de oameni catre curse. Prin organizarea superspecialelor in centrele oraselor se pot atrage multi spectatori, dar pe langa aceasta se mai pot face alte activitati conexe care sa atraga persoanele catre locul de desfasurare a cursei. Desigur, in organizarea oricaror competitii este obligatorie implicarea autoritatilor locale prin sprijin logistic si financiar.