Efectiv ma chinui, imi storc mintea, imi crucific memoria, sa pot prafui Raliul Argesului cu ceva. Ba, nu pot! Asa ca-mi voi dezamagi publicul si voi relata, de pe margine, ca un spectator cuminte ce-am fost, povestea unui raliu asa cum ne dorim sa fie fiecare de acum incolo. Hei, nu spun ca e unic, sau ca n-au mai fost raliuri faine, dar rar m-am intors de la o etapa de CNR in ultimii ani atat de incarcat si de binedispus.
Pentru mine Raliul Argesului a inceput pe net. Atunci cand PR-ul a raspuns prompt si fara sa-i tremure tastele, la niste intrebari simple, adresate in spatiul public, pe o anumita retea de socializare (imi place formularea asta de mor). Bine, e drept ca site-ul competitiei m-a cucerit din prima, insa am ramas asa, surprins, ca orice om in fata normalitatii. Bai, organizatorului ii pasa si mi-am dat o palma in gand pentru comentariile carcotase de dinaintea evenimentului cum ca “si-a tras Norris raliu de casa, deschizator de campionat, sa ne arate el cum se face si cat e ceasul”. Pai ce-avea, frate, Brasovul? Ucidem traditia? Nu mai schimbam cauciucurile de iarna? 🙂
Si uite-asa m-am hotarat sa merg. Mie, personal, nu-mi place chestia asta cu anuntarea listei de participanti atat de tarziu, ca si noi, spectatorii, trebuie sa ne facem planuri, sa rezervam camere, sa organizam o seara romantica acasa pentru sotiile noastre, in cadrul careia, la un moment dat, ingenunchem si rostim cuvintele magice: “sambata ma duc la raliu. Te scot duminica la un film?”. Dar na, prea multa normalitate din prima ar dauna grav sanatatii desi, in cazul de fata, partenerul evenimentului ne putea ajuta. Revenind la lista generoasa. Nume vechi si noi si parca a crescut calitatea materialului. Imi zic “sa-i vedem si pe traseu, zmei sau domnisoare?”.
Am ratat startul, respectiv ziua de vineri, iar prietenul Rares Fetean m-a si penalizat: “pai ce praf e ala, daca vii numai o zi?”, zic “juma’ de praf, asta e”. Dar stiti cum e: e nevoie de o singura trecere si daca simti ce am simtit eu la Raliul Argesului, dai cu basca de pamant. Asadar, m-am prezentat sambata, regulamentar pe PS4, probabil cea mai faina proba a raliului, urcata insa o singura data. Spectatori – puhoi. Pe stanci, in copaci, pe metereze, peste tot. Si, am remarcat, nu s-a stat in ac si cam atat. A venit un public cat de cat avizat, care a stiut ce vrea sa vada. Pacat, mare pacat pentru cei de la Rally 2 ca nu au putut face proba. A fost senzatie, si de pe margine si, sunt convins, din masini. S-a mers tare, asa mi s-a parut mie. Au fost zmei, au tras de masini, au facut show, iar publicul a apreciat. Recunosc, inainte de start, m-a fulgerat ideea ca, venind dupa show-ul din WRC Suedia, la noi va fi iar plictiseala si pierdere de timp. Gresit total!
Bun, se termina PS4, timp de tras in piept aer de munte, de facut poze, de clatit ochii pe net. Pana la Power Stage am inaintat kilometri buni pe proba, inainte, inapoi si nu ca sa-mi bat recordul de pasi, dar peisajul nu te lasa sa stai sa spargi seminte. Si asta contribuie la reusita unui astfel de eveniment. Ai Vidraru, ai Fagarasul, ai cetatea Poenari si ai raliul dubelor de asistenta. Nu stiu cat de regulamentara e chestia asta, cu dubele urcand in sus si-n jos, pe trafic inchis, enervandu-i pe cei ce erau certati cu mersul pe jos si care au fost nevoiti sa-si lase masinile la vale, dar si pe cei ce ar fi preferat o intalnire cu ursul in liniste. Pentru ca da, ursul si-a facut aparitia, a savurat spectacolul de pe ultima proba si apoi si-a vazut de treaba. Deci tot v-am prins cu ceva gri, de fapt gri deschis, nicidecum negru. Cu voi organizatorii vorbesc!
Revenind la Power Stage, s-a mers tare, am avut si cateva nume care mi-au ramas pe retina si pe care le-as nominaliza, daca nu pentru omul raliului, pentru ca acolo e clara treaba, Simo fiind de departe cel mai bun in weekendul argesean, macar pentru show-ul facut. Si aici nu ma refer la dat de-a latul sau la donuts, ci la viteza, la abordarea unei succesiuni de viraje in mod eficient, la acel moment in care, ca spectator ai o reactie in plus, nestapanita, fata de celelalte. Si au fost multe astfel de momente, asa ca as puncta macar trei: Mihnea Muresan, David Tarta si Remus Cotut.
Inchei, ca vine Raliul Aradului peste noi si ne prinde defazati. Fain raliu, faini concurenti, faini spectatori, fain show. Mai vreau!
Gabi Red
Iubesc praful scos de-a latul.
Prafurile lui RED este sectiunea de blog in care RED (sau Gabriel Munteanu pentru cunoscuti) isi exprima parerile despre motorsportul autohton si cel international, in special despre raliuri. Dure, acide, acre sau dulci, directe sau subtile, de lauda sau de critica, textele lui fac referire la acele subiecte despre care toti fanii raliurilor vorbesc, dar nimeni nu scrie. Sectiunea ”Prafurile lui RED” contine strict ideile si opiniile personale ale autorului si nu ale redactiei RallyMax.