Debutul a reprezentat pentru majoritatea sportivilor, oricare ar fi ramura motorsportului, un moment plin de emotie si de speranta. La Transilvania Rally, in multimea de debuturi, unul s-a remarcat in mod special: o noua prezenta feminina – Vanessa Cadar. Vanessa a intrat in lumea raliurilor in postura de copilot alaturi de Cristi Cotan, dupa ce in urma cu cateva luni a absolvit cursurile scolii Danny Ungur Racing.
Se zice ca daca iti doresti un lucru indeajuns de mult, se va indeplini. Imi aduc aminte cu usurinta toate raliurile la care stateam pe margine si ii invidiam pe piloti si pe copiloti pentru faptul ca au ocazia sa traiasca raliul din interiorul masinii. Stiu ca ma gandeam ca ei nu au idee cat de mult am da noi, spectatorii, sa fim in locul lor. Mi-am dorit indeajuns de mult incat, la Transilvania Rally 2015, am reusit sa fiu eu cea care face cu mana spectatorilor.
Ma bucur ca am luat decizia de a posta pe Facebook ca detin licenta de navigator si ca imi caut pilot. Intr-un timp scurt, cu ajutorul lui Mihai Beldie, am luat legatura cu Cristi si am decis sa participam impreuna la Cluj. In saptamana raliului, miercuri si joi au fost recunoasterile (care se fac cu masina de strada, pe fiecare proba speciala, de cate trei ori, pentru a face dictarea si a o verifica). Am avut cateva emotii, fiindca imi doream foarte mult sa fac totul bine; erau foarte multe lucruri pe care le stiam doar teoretic. Cele doua zile au fost mult mai obositoare decat ne asteptam, mai ales ca recunoasterea fiecarei probe era limitata in timp.
De joi insa au inceput probleme tehnice la masina de raliu. In timpul recunoasterilor, am fost sunati sa aflam ca sunt probleme la cutia de viteze. Am avut noroc ca mecanicii au reusit sa o repare in timp util, pana la verificarile tehnice, insa noul diferential, de strada, ne-a cam abatut. In fine, reusim sa trecem peste verificari si ne pregatim emotional pentru urmatoarele zile ce urmau, foarte frumoase dar foarte obositoare.
Vineri am inceput cu Shakedown-ul (o proba de test, optionala, pentru a face ajustarile necesare la masina de raliu). Era pentru prima data cand urma sa ii dictez lui Cristi, la un ritm mult mai ridicat decat la recunoasteri, in masina de curse. Stiam in schimb ca traseul nu este foarte complicat si ca dictarea va fi usor de urmarit. Pe ultimul viraj inainte de sosire ramanem fara servofrana si ne rasucim. Pe drumul catre Parcul Service, pica si servodirectia. Speram pe drum ca doar am ramas fara lichid de servo si ca se va rezolva repede. Ajungem la service ca sa constatam ca de fapt problemele sunt mai grave. Se rupsese fulia de motor si cureaua de la alternator, motiv pentru care bateria nu s-a mai incarcat si astfel s-a dus servodirecta si servofrana. Dupa o gramada de telefoane si emotii, echipa de mecanici a reusit sa repare masina in timp util.
Atat de mult mi-am dorit sa luam startul, incat uitasem de toate emotiile pe care le aveam. Prima mea proba speciala, “Floresti”, primul macadam?incepuse deja sa imi bata inima mai tare si tot ce ne doream amandoi era sa nu se strice masina ca sa putem ajunge la urmatoarea proba, cea mai spectaculoasa de altfel, “Rasca-Dangau”. Totul a fost ok, masina s-a comportat frumos iar dictarea a mers bine.
Abia asteptam sa ajungem la startul PS2?o proba de asfalt uscat, de 30 de km, care era intr-adevar o provocare pentru mine. Speram sa nu pierd dictarea si sa nu il incurc pe Cristi. Pe proba ne-am lovit de cateva probleme: am incetinit pentru o iesire in decor a altui echipaj, am pierdut ceva timp depasind alte doua echipaje, ne-am rasucit si am si pierdut dictarea cateva viraje. E un sentiment foarte neplacut pentru copilot sa realizeze ca nu mai stie exact unde este si ce viraj urmeaza sa ii dicteze pilotului. Stiu ca ma uitam in caiet, il auzeam pe Cristi zicand cu voce tare virajele pe care le vede si incercam sa gasesc cat mai repede unde suntem. Putini stiu ca nu este deloc usor sa fii copilot?trecand acum peste faptul ca in mod normal el este cel care inscrie echipajul, merge la verificarile administrative si tehnice si se ocupa in mare parte de tot in afara de pilotaj (nu a fost cazul acum la mine, Cristi oferindu-mi tot suportul la acestea), dictarea nu este deloc usoara. Practic iti pui viata in mainile altcuiva, esti foarte concentrat mereu unde esti, atat vizual cat si fizic (simti in scaun fortele G de viraj la stanga, dreapta, cocoase, accelerare sau franare) si trebuie sa te sincronizezi perfect cu pilotul, sa ii dictezi exact la momentul la care el are nevoie sa auda virajul urmator.
Oricum, am regasit dictarea intr-un timp relativ scurt si, avand in vedere peripetiile traite, eram foarte multumiti amandoi de ritmul avut. Au urmat in aceeasi zi PS3 (inca o data “Floresti”) si PS4, “SS Polus”. Ambele au decurs bine, fara probleme.
Sambata, a doua zi de raliu, ne asteptau multe probe frumoase si solicitante. Consecutiv, “Dangau”, “Belis” si “Rasca” acumulau aproximativ 75 de kilometri de proba speciala. Pe “Rasca” am reusit sa ne imbunatatim timpul cu aproximativ 30 de secunde fata de prima zi, chiar daca si de data aceasta ne-am 
rasucit intr-un viraj. Diferenta a fost perfect sesizabila si de pe locul din dreapta. Golul acela din stomac pe care il ai cand esti in cadere libera s-a simtit la viteza aia pe cocoase, chiar daca masina nu s-a ridicat deloc de la sol. Dupa aceasta proba ne-am oprit pe dreapta sa ne revenim putin?eram amandoi efectiv epuizati. De vina era si caldura infernala. Imagineaza-ti ca afara sunt undeva la 30 de grade, esti imbracat cu pantaloni, bluza, sosete, ghete, combinezon, cagula si casca, geamurile sunt inchise si, ca sa punem cireasa pe tort, pentru a evita supraincalzirea motorului, am dat drumul la caldura la maxim, ventilatorul nefacand fata de unul singur. Adaugam apoi concentrarea si adrenalina si rezulta la final de proba ameteala, haine ude si nevoie de a sari intr-un bazin cu apa rece 🙂 Trecand peste asta, rezultatele obtinute pe aceste trei probe de anduranta au fost mai mult decat imbucuratoare: locul II la clasa pe “Dangau” si “Belis” si locul III la clasa pe “Rasca”. Au urmat “Faget”, “SS Turda”, “Salicea” si “SS Polus 2”, pe care am mers cat am putut de bine, dar nu am fortat pentru ca obiectivul nostru era sa terminam raliul si nu sa castigam. Cu toate acestea, locul 5 la clasa 9 si locul 2 la Debutanti au fost mai mult decat bine-venite. Sa ne intoarcem cu cate o cupa acasa a fost chiar cel mai frumos lucru care se putea intampla la primul meu raliu.
Ma bucur enorm ca am reusit in sfarsit sa fiu eu cea care este ?invidiata? de cei de pe margine, ca am facut echipa foarte buna cu Cristi, ne-am inteles bine si am prins rapid toata increderea in cum piloteaza. Am debutat intr-un raliu foarte complex si tehnic, cu probe lungi, chiar cele mai lungi din campionat si am acumulat foarte multa experienta. Au fost niste zile pe care cu siguranta nu le voi uita niciodata. Am slabit 3 kilograme in 4 zile si la trei zile dupa raliu inca visam noaptea ca sunt in masina de raliu si ca dictez 🙂 Speram amandoi ca vor urma multe alte raliuri dupa acesta in care ne vom suda si mai bine ca echipaj si in care vom urca tot mai sus pe podium. Multumim cu aceasta ocazie partenerilor nostri, Perfect Care Distribution si 4TIMS, fara de care nu ne-am fi putut bucura de aceste zile incredibile!
Foto: RallyZoom.ro